A trecut ceva timp de atunci, dar se pare ca nu destul. A! Si…multumesc….mai bine nici ca se putea. Stau de dimineata si ma uit la filmulete. La ambele (la modul „over and over again”). Ma inspira la prea multe si nu stiu ce sa scriu. Unul imi aduce aminte de toate momentele superbe petrecute in acele 5 zile. Putin timp, multe evenimente. Imi aduc aminte si de cum intram oftand in camera cu gandul „de ce acum? nici bine nu s-a terminat scoala si trebuie sa ma duc in tabara. Nu vreau!”. Si credeam ca am  dreptate…atunci, inainte de. Acum stau si ma gandesc la toate lucrurile pe are puteam sa le pierd daca nu as fi mers…le stii si tu, doar ai fost de fata!In cazul in care ai uitat, spune-mi si o sa iti reamintesc. Imi face placere sa mai fac asta din cand in cand. Initial nu am stiut ce sa spun, deci nu am spus…noroc ca au inventat astia de la „facebook” butonul „like” ca altfel….

Dar, revenind….nu stiam ce sa zic…”wow”, „superb”, „mi-e dor de”, „mai vreau”, „a fost printre cele mai frumoase momente petrecute…”, „Mi-am lasat gandul acolo. Pot veni sa il iau?”, „imi doresc sa nu se fi terminat”, „nu voi uita niciodata”, „trebuia sa ma fi ascuns la momentul potrivit”…nimic nu e indeajuns. Deci, nu are rost sa mai zic ceva….

Cat despre celalat video…mi l-am gravat fin cu dorinte surprizatoare in suflet. E permanent. Nu iti convine? Obliga-ma sa renunt la el…crede-ma, nu vei reusi!

…-As uita, cateodata, sa imi amintesc lucruri de neuitat. Mi-ai amintit…iti sunt recunoscatoare!-…